WeLoveMusic: Îți mulțumesc că ai acceptat să ne acorzi acest interviu, în ciuda greutăților prin care ai trecut și încă mai treci. Ce s-a întâmplat, de fapt?
Paula Hriscu: “Da, am avut o perioadă foarte grea. Din păcate, am simțit lupta cu acest virus nemilos, care ne-a bulversat pe toți, și în propria familie. Părinții mei s-au îmbolnăvit, iar ultimele două luni au fost un coșmar din care, recunosc, am avut momente în care simțeam că nu mă mai trezesc. Practic, am petrecut Sărbătorile Pascale pe la ferestrele spitalului în care erau internați părinții mei. Este foarte dureros să știi, să simți că nu poți trece de niște pereți că să îți îmbrățișezi părinții, atunci când ei sunt în suferință, când au cea mai mare nevoie de noi. Din păcate, din sufletul meu s-a rupt o bucată în momentul în care cel care m-a crescut și a știut să fie prezent în viața mea, în fiecare moment important pentru mine, fie că a fost vorba de o bucurie sau de un necaz, s-a stins din cauza acestui virus. Nu a fost tatăl meu biologic, dar pentru mine a fost un părinte exemplu.
Cum se simte mama ta? Cum eșți tu?
Mama este bine acum, Slavă lui Dumnezeu, dar cu sufletul zdrobit. E greu să exprim ceea ce simt. Așa a vrut Dumnezeu, așa a trebuit să fie. Trec prin aceste momente cu rugăciuni lui Dumnezeu, să ne întărească pentru pierderea suferită.
În pofida acestor greutăţi, ai continuat să fii aproape de public, să îţi promovezi proiectele muzicale. De unde îţi iei energia?
Cred că Dumnezeu nu îți dă mai mult decât poți duce și tot El te întărește să poți trece peste necaz. Muzica este respirația sufletului meu, iar în această perioadă grea am fost inspirată de durere. Numai căutând speranța în suferință ne putem ridică. Doar acceptând pierderile vom șți să recunoaștem fericirea. Muzica mă întărește și îi întărește pe foarte mulți dintre noi. Spun acest lucru în urma sutelor de mesaje pe care le-am primit de la oameni care au ascultat pricesnele pe care le-am lansat înaintea Sărbătorilor Pascale. În timp ce treceam prin moment dificile, împreună cu familia mea, am primit numeroase invitații de a cânta aceste cântece religioase, de a vorbi despre ele, despre valorile și credințele despre care vorbesc rândurile puse pe acorduri muzicale. Asta m-a întărit. Până la urmă, pricesnele sunt rugăciuni pe note muzicale. Și chiar doresc să mulțumesc, pe această cale, pentru toate mesajele primite și dragostea pe care am simțit-o din partea publicului.
Se apropie 1 iunie. Ne gândim mai mult la copilărie, devenim nostalgici după primii ani de viaţă. Tu ai copilărit la țară, la bunici. Ce îți aminteșți despre satul copilăriei?
Offff, mi-e dor de copilărie! Cât de mult mă bucurăm de tot ce mă înconjura! Natură, pădurea, florile, mergeam la cules de flori pe câmpuri, ore în șir, nici nu simțeam cum trecea timpul, nu-mi păsa că trece timpul, alergatul după fluturi. Voi ați fost vreodată la prins de fluturi? Să alergi o zi întreagă după fluturi, doar că să îi prinzi pentru câteva secunde, cât să-I admiri și apoi să le dai drumul să zboare mai departe? Îmi plăcea să ascult cântatul cucului, mereu “vânam” direcția din care vine cântatul. Peste ani, iată, că am și interpretat un cântec în care îi vorbesc cucului. (n.red. zâmbește). Cu drag, și acum dacă închid ochii, îmi amintesc cum mergeam cu bunica la vite, unde râdeam și îmi povestea fel de fel de amintiri de ale ei. Cred că ăstea sunt cele mai frumoase momente care îmi vin în minte când spun copilărie.”
Ce lecţii de viaţă ți-a oferit copilăria trăită la sat?
Credința în Dumnezeu, să iubesc sincer și curat, să fiu corectă.
Din fericire, vedem o relaxare tot mai mare a restricţiilor, care ne dă speranţa că vom revedea artiştii, curând, pe scenă. Ce planuri ai pentru această vară? Ce pregăteşți?
Mă bucur să văd că lucrurile încep să se apropie de normalitate, abia aștept să urc din nou pe scenă, să îmi revăd publicul drag, să simt emoția și energia oamenilor. Surprizele vor veni una câte una, cu drag și din inimă le pregătesc.
