Fostul component al emisiunii “Școala vedetelor” de la TVR s-a maturizat și a devenit și el tată, la rândul lui. În ultima vreme compune, cântă cu trupa sa de coveruri și și-a susținut fiul care iubește și el muzica. Am stat de vorbă cu Călin Geambașu despre cariera lui, despre fiul lui dar și despre scandalurile cu tatăl sau.
WeLoveMusic: Pentru tinerii care nu te cunosc, le poți spune cine ești?
Călin Geambașu: Sunt un puști un pic mai mare care studiez muzică din fragedă copilărie, care am muncit mult și cu plăcere. Sunt un tip recunoscător pentru șansele primite din partea viețîi prin oamenii care au decis să mă susțînă în ascensiunea mea sufletească și profesională.
Te poți descrie în câteva cuvinte?
Căutător de idei noi, prin care să-i ajut pe cei din jur să-și deschidă orizonturile, pentru că ulterior să ajung să învăț și eu de le ei… Justițiar, îndrăgostit de dreptate, echilibru și echitate, dar, odată restabilită dreptatea deloc răzbunător. Știu, deranjez, dar o fac pentru a ne debarasa ca societate de vechi metehne comuniste. Rebel, dar nu golan. Nici măcar nu fumez. Nesupus în față rigorismelor, dar disciplinat și ordonat în planuri și acțiuni. Mereu împotriva spiritului retrograd, punând preț pe imaginație și acțiuni evolutive. Mereu dornic să învăț cât mai multe lucruri, greșind și luând-o de la capăt înspre perfecționare. Exagerat de darnic, fapt ce mi-a cauzat mari prejudicii în timp. Mă alimentez cu entuziasmul dăruit de muzică, prieteni și idei. Îndemn pe toată lumea să își gaseaca și să-și valorizeze potențialul maxim în orice direcție de activitate propusă și să încarce cu bucurie fiecare acțiune personală.
Ce a însemnat pentru tine “Școală Vedetelor” și cum ai ajuns acolo?
Școala Vedetelor a fost visul pe care nici nu-mi permiteam să-l visez, fiindcă nu există până atunci așa ceva. În 1994 începea pentru noi și adolescenții anilor ’90 un fel de mișcare Flower Power românească. Emisiuni cu muzică în limba engleză, turnee prin țară, concerte în case de cultură, săli polivalente, stadioane și în piețe mari. Ceva extrem de rar și colorat în acei ani gri de după Revoluția din România. Am ajuns la Școala Vedetelor absolut printr-o întâmplare fericită: în toamna lui 1994, m-a sunat seară târziu colega mea de la Liceul de Muzică, cunoscută acum ca Mihaela Cernea de la trupa CLASS, și m-a chemat la preselecția ce se dădea în studioul tatălui ei, Mișu Cernea. Am luat câteva dintre negativele muzicale pe care le lucrasem până atunci pentru tatăl meu, am mers chiar în acea seară și am fost admis pe loc. Am fost printre “cei 5” care am evoluat din prima până în ultima emisiune, alături de Nadine, Alice, Carmen și Adi Despot.
În ce relațîi ai rămas cu foștii colegi de la emisiune?
Viața ne-a dus pe fiecare în direcțîi separate, mai vorbim, însă tot ne plănuim să ne și vedem cu toțîi, doar că nu ne-am sincronizat, deocamdată. Ultima oară ne-am văzut mai mulți acum vreo 4-5 ani, la un restaurant. Însă, recent am propus ca după Pandemie să închiriem o sală de cinematograf și să ne întâlnim acolo cu toțîi, alături de copiii noștri – să ruleze pe ecran emisiuni cu noi, să ne amuzăm de noi când eram puști și să se joace copiii noștri între ei. Poate vom realiza cât mai curând posibil. Măcar ne-am propus. E un prim pas spre reușită.
Cu cine ai lucrat muzical în ultimii ani? În ce trupă cânți?
După ce am terminat Școala Vedetelor și perioada Festivalurilor de Muzică, începând cu anul 2001 mi-am făcut propria trupă alături de care am avut fericirea să cânt în mai mult de 1000 de concerte private și publice, pentru multe firme mari și personalități. De mulți ani, în trupa mea se regăsesc intrumentiști și vocaliști de care sunt extrem de bucuros că am ocazia să cântăm împreună. Și cei de dinainte îmi erau foarte dragi, dar cei de acum au o structură muzicală mai solidă, iar eu pun preț mare pe calitate și ceea ce putem oferi maxim publicului căruia cântăm.
Nu te-ai gândit la un album cu piesele tale?
După ce am câștigat Premiul I la Festivalul Național de Creație din anul 2000 am scos imediat un album, creat încă din anii ’90 în propriul Studio, însă mi-am dat seama ulterior că mult mai captivant este să cânți multe genuri muzicale ce îți oferă posibilitatea să cânți sute de melodii. Doar la emisiunea “Dansez Pentru Tine” am cântat peste 500, din stiluri diferite, timp de 7 ani. Să mă cânt pe mine e cel mai ușor fiindcă nu aș fi supus comparației, pe când atunci când îi cânt pe clasicii în viață, trebuie să o fac cu răspunderea de parcă ar fi chiar ei în sală. Cel puțin asta simt atunci când pregătim niște piese și apoi le cântăm. În Școală, Liceu și Facultate am învățat artă interpretării și iubesc să fac asta. Însă, o bucurie nu o anulează pe cealaltă. Îmi este oricând la îndemână să mă apuc din nou de compus, am Studioul oricând gata, doar că acum am prioritizat cântatul Live, iar investițiile ce țin de timp, energie și bani le-am făcut în direcția show-urilor Live.
Ai devenit și tu tată, fiul tău DaviN îți calcă pe urme. Cum s-a îndrăgostit de muzică?
Eu doar am sperăm să se îndrăgostească de muzică; nu era însă un lucru musai. Însă m-am bucurat enorm să fie așa, fiindcă asta știu să-l învăț și pot să-l sprijin maxim, dând meseria mai departe, din generație în generație. Dacă i-ar fi plăcut orice altceva l-aș fi încredințat priceperii acelor oameni. Să împart scena cu fiul meu încă de când el avea doar 6-7 anișori, e Miracol de la Dumnezeu! Avem deja zeci de ore petrecute cântând împreună în fața a sute de oameni, de zeci de ori. Sunt deplin recunoscător pentru așa șansă! Înainte de pandemie, DaviN repetase cu Orchestra Simfonică București, sub bagheta lui Andrei Tudor, urmând să-și facă debutul într-un concert public, cântând cu Orchestra Simfonică, dar din păcâte, pandemia ne-a amânat bucuria. Vom relua acel spectacol, fiindcă este deja pregătit. Îmi cresc fiul țînând cont de realitățile și nevoile lui de dezvoltare în raport cu realitățile actuale, nu prin cramponari fixiste străvechi ce nu se regăsesc în ecoul și frumusețea zilelor noastre. Copiii noștri sunt versiunea noastră mai bună.
Știm că e fan Michael Jackson și a înregistrat câteva piese. Are de gând să urmeze o carieră în muzică?
În 2020, cât am stat cumintei acasă pe timpul pandemiei, DaviN a filmat 55 de melodii din repertoriul Michael Jackson (dans + voce). Sincer, nu știu prin ce metodă a reținut toate versurile (plus mișcările specifice)… Le-am pus pe YouTube la finalul anului, pe canalul lui. În paralel studiază și pianul, facem și puțînă teorie, dar totul prin joacă, exemple și entuziasm. DaviN a cunoscut de foarte mic bucuria ce o oferă scena prin interacțiunea emoțională cu oamenii și de aceea visează să continue pe acest drum. Și sigur va reuși. Sunt deja zeci de concerte când suntem acompaniați chiar de el la tobe, un program întreg!
Ar fi a treia generație din familia Geambașu care cântă.
Eu nu cred în “talent moștenit”, ci în mediu potrivit, entuziasm și interes. Meritul acestui drum artistic al familiei noastre îl are tatăl meu, fiindcă bunicul era militar, iar la bătrânețe, cizmar. Faptul că pot da mai departe ce am învățat și practicat în muzică de peste 2 decenii, este o binecuvântare în față căreia nu pot rămâne indiferent. Abilitățile muzicale ale lui DaviN și mai ale bucuria lui când cântă m-au încurajat că suntem pe un drum bun. Dacă nu i-ar fi plăcut, l-aș fi îndrumat către alte direcțîi, fiindcă eu i-am spus mereu că meseria cea mai potrivită este aia pe care o faci cu dăruire și prin care ajuți și pe alțîi.
Ce relație e între el și bunicul lui?
O relație care cu siguranță putea fi mai apropiată, fiindcă nu degeaba mi-am vândut apartamentul pentru a-I ajută pe ei să-și ia casă, chiar unde urmă să mă mut eu cu familia mea. Din păcâte însă, tatăl meu este exponentul perfect al orgoliilor neconsumate și nu își ia deloc în serios rolul de bunic, chiar dacă vârstă ar trebui să-i spună zilnic că…”trece vremea”. E păcatul lui.
Tu și tatăl tău, Petre Geambașu, aveți multe neînțelegeri. De când nu vă vorbiți?
El nu cu mine are “neînțelegeri”; el neînțelegerile le are cu propria persoană, fiindcă nu sunt singurul om foarte apropiat cu care își exercită spiritul dictatorial și orgoliile ponosite. Ani de zile nu a vorbit cu mulți prieteni aproiati, apoi și-a mai revenit. Trec în continuare ani prețioși, iar el pare că nu conștientizează acest lucru. Ne mai vorbim ocazional, uneori are perioade când se poartă mai ok, apoi dispare brusc din nou când vine vorba de datoriile lui mai vechi. Cred că avem cu toții câte un prieten care nu mai răspunde la telefon când se știe cu datorii… Așa e e tatăl meu, deja celebrul Nero. Poate îi va veni într-o zi mintea la cap și va începe să pun preț pe relaționări corecte, chestiuni ce țîn de conținut (nu numai de ambalaj) și va întreprinde acțiuni profund iubitoare, demne de un părinte, care mai e și bunic pe deasupra. Spun doar “poate”, fiindcă nu are cum să acționeze nimeni în locul lui… Exact în această inacțiune și necinste au constat reproșurile mele, fiindcă îmi doream că al meu fiu să crească înconjurat de adevăr, nu de “abureli de imagine”. Pun mare preț pe autenticitate și putere de asumare, fiindcă doar așa putem aprecia corect un om, o situație.
Tatăl tău nu te-a ajutat să-ți iei casă, ci te-au ajutat prietenii. Ne poți comenta această perioada din viață ta?
Eram în anul 2001, împlinisem 24 de ani, iar dorința de a-mi întemeia o familie și a lucra în propriul studio de înregistrări deveniseră prioritare pentru mine, mai ales după ce ani întregi l-am ajutat pe tatăl meu în greaua perioada a anilor ’90 când aproape rămăsese fără contracte, iar valul nou de artișți din România îl dăduse la o parte din peisajul artistic de la noi. Sosise momentul maturitățîi mele, că după Școală Vedetelor și alte Premii Naționale câștigate, să pornesc singur pe drumul viețîi, fără nimic care să mă mai tragă înapoi. Părințîi mei s-au opus plecării mele (fiindcă eram singurul care muncea gratis negative și orchestratii muzicale pentru formația tatălui meu), mi-au blocat accesul la un credit bancar, a avut loc și o despărțire prin coflict, dar noroc că am fost ajutat de un om pe care îl cunoscusem cu doar 2 luni înainte. De atunci, viață mea s-a schimbat numai în bine. Imediat m-am căsătorit și am lucrat ani mulți în studioul meu pentru diverse emisiuni TV, și în paralel mi-am dezvoltat propria trupa cu care am cântat în locuri deosebite, cum ar fi Palatul Regal, de exemplu.
Am văzut la tine pe facebook mai multe documente cum că nu și-a plătit curentul. Ce s-a întâmplat, de fapt?
S-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat dintotdeauna; tatăl meu s-a obișnuit să îi plătesc yo chestii curente, să îi fac cadouri substanțiale sau să îi muncesc gratis. Într-o zi, sub povara acestor greutăți, am decis să nu mai plătesc în locul lui ce consumă și nici să-i mai permit accesul în studioul meu. A fost dat în judecată de ENEL și a pierdut, normal. El credea că îi va merge în Instanța așa cum i-a mers cu mine sau cum își păcălește admiratorii complet neștiutori… Lipsa lui de onestitate l-a pus în această situație, iar Instanța a oprit astfel abuzul financiar asupra mea.
Tot tu ai publicat că nu te-a plătit pentru muncă depusă pentru el și formația lui. Ce poți să ne spui despre acest lucru?
Cred că cel mai bine povestește chiar el acest lucru, întrucât există o înregistrare pe YouTube exact despre această situație. Pentru a se eschiva de la o minimă plata către mine, își numea colegii “nesimțiți” și “specimene”, de parcă ei ar fi gestionat veniturile, nu el… O simplă căutare pe YouTube după cuvintele “Nero Nesimțiți” lămurește ecuația acelei situațîi perpetuate nepermis de mult. Eu mi-am sprijinit din drag părintele și mai multe familii adulte, ani muuulți, cât încă eram adolescent, dar când vezi că se abuzează de bunătate și ți se mai pun și piedici în evoluție, parcă nu e chiar mișto…
Ce urmează pentru tine în următoarea perioadă?
Foarte mult timp petrecut cu fiul meu, DaviN, fiindcă își dorește ca în 2021 să înregistreze vocal tot repertoriul trupei 21 Pilots (peste 60 de melodii), după ce acum 2 ani a filmat întreg repertoriul lor cântând la tobe. În paralel, se descurcă foarte bine și cu școală online. Dar, că toate să fie posibile, ne dorim în primul rând sănătate și totodată doresc tuturor o revenire cât mai favorabilă la viață de dinaintea pandemiei.
