Am putea spune că este una dintre tinerele artiste ale momentului care are o mulțime de colaborări muzicale speciale. WeLoveMusic a stat de vorbă cu Theo Rose și ce a am aflat puteți citi în continuare.
WeLoveMusic: Cine este Theo Rose și de unde vine?
Theo Rose: Teodora Maria Diaconu este numele meu real, am 23 de ani, născută pe 8 august, mai e un pic și fac 24 de ani. M-am născut în Prahova, în comuna Izvoarele. Sora mea mai mare m-a îndreptat către muzică, ea și-a descoperit dorința de a cânta, de a fi artistă, pe la 16 ani. Părinții mei n-au fost deschiși în alegerea asta pe care am luat-o pentru că fiind la țară, șansele să ajungi mare artistă erau minime. Nu puteai ajunge să cânți la evenimente. Există multe exemple în jurul nostru dar nu-ți închipui că poți fi chiar tu unul dintre aceia care au succes. Pe mine ai mei m-au susținut din răsputeri, dar pe sora mea nu la începuturile ei când și-au dorit să cânte. N-au fost întru-totul de acord cu ideea asta. Până când ea a început să se descurce singură nu a mai avut nevoie de susținere, le-a arătat că merge într-o zonă curată și că lumea asta nu este așa cum își închipuie ei. După care eu când am ales la fel, muzica, părinții m-au lăsat pe mâna soră-mi și ea s-a ocupat de tot ce ține de cultură muzicala îndrumarea către o tehnică vocală bună, și mă rog, tot ce au însemnat festivaluri de muzică sau pregătirea pentru ea.
Anul trecut ai fost foarte activă. Îți mai aminteșți câte ai făcut în afară de “Bravo, ai stil”?
Da, anul trecut am început să scot muzică care să aibă succes. Nu a fost muzică făcută specială pentru succes, a fost întâmplarea. Faptul că am respectat o parte din ce-și dorea publicul să audă, mă rog, analizând piața asta, trebuie să fiu corectă aici, că așa a fost. Dar în schimb, a și fost momentul pentru așa ceva. Și așa dacă am avut resurse și inspirația necesară am scos muzică atât cât mi-am dorit și atât cât am crezut eu că merită să lansez. A fost toată de succes, aici a fost și mâna lui Dumnezeu. Plus toate momentele pe care le-am avut în emisiunea respectivă, și ele au fost de succes, adică a contat foarte mult cum am contrabalansat muzica pe care am scos-o și momentele live pe care le prezentam. Și am investit mult în momentele mele din emisiunea respectivă să fie de calitate.
Aveai 15 ani când ai ajuns la Kanal D, la “KidSing”. Dar înainte de acest show ce-ai făcut?
Am partcipat la festivaluri de folclor până la 11 ani, inițial de la 4 până la 10 ani am cântat doar muzică populară. După care la îndemnul domnului Valeriu Lazarov am început să cânt muzică ușoară.
Dar cum de l-ai întâlnit pe Valeriu Lazarov?
Am fost la o preselecție pentru un concurs televizat la TVR, se numea “Ploaia steluțelor” și fiind din provincie am fost să dau o proba, s-a organizat o preselecție specială. Am ajuns într-o încăpere, am cântat în fața unei camere, am intrat și am dat un interviu într-o încăpere cu o doamnă și când am ieșit era acolo domnul Valeriu Lazarov. Eu habar n-aveam cine e, mama în schimb era scursă pe sub mese de emoție. Știa și era copleșita de emoții. Eu, în schimb, l-am tratat ca pe un om oarecare. Un domn în vârstă care chiar mă place, mi s-a părut simpatic. M-a pus să cânt din nou, am cântat din nou piesa pe care o cântasem în fața camerelor după care m-a rugat să cânt ceva muzică ușoară, ce știu eu. Pe vremea aia fratele meu cânta multă muzică rock, și răspunsul meu a fost următorul: “eu știu așa niște muzică, ascultă fratemiu niște muzică rock, este în engleză dar eu nu știu engleză”. S-a amuzat foarte tare domnul Valeriu și a zis, lasă cântă așa cum știi tu. Și-am cântat o piesă de la Evanescence. A fost amuzat de interpretare și mi-a zis că trebuie să cănt muzică ușoară pentru că fața mea cere asta. Am participat la emisiune până la urmă, n-am câștigat, însă am ajuns în ultima etapă dar n-am câștigat.
Valeriu Lazarov a fost printre primii oameni care ți-a întins o mână de ajutor?
Unul dintre primii oameni care a văzut realul potențial fără ca eu să știu. Mai târziu am văzut de ce. Adică chiar m-am apucat de muzică ușoară. Chiar s-a întâmplat.
Apoi a fost “KidSing”…
Da, între timp am participat la festivaluri de muzică ușoară, am câștigat premii dar am plecat și fără premii acasă dar important e că am acumulat experiența cântării live și m-au descoperit acolo niște oameni care au văzut potențial în mine și am început la proiectul asta Theo Rose, am început să lansăm piese pop, unele care au avut succes. Am lucrat trei ani cu Cătălin Dascălu și Alina Todască, dar sunt oameni care au avut o mare contribuție în cariera mea. Și cu ei am început la drum, după ce am lansat primele proiecte a venit proiectul asta “Kid Sing”, unde am fost coprezentatoarea showului alături de Dan Bordeianu și am învățat multe. A fost practic primul contact cu televiziunea din față și din spate. Aveam un producător în cască, care îmi dădea indicații, citeam prompter… am dat casting, proba pentru rolul ăsta, nu m-a băgat nimeni așa, am dat casting cu nume mari, probabil a fost și o variantă mai ieftină pentru producție, nu știi cum a fost. Dar pentru mine a contat extraordinar de tare că am fost acolo și au fost niște pași parcurși devreme, au fost și distracție pentru mine pentru că ne plimbam prin toată țara pentru preselecții.
Ai păstrat legătura cu Antonia, care atunci era în juriu la emisiune?
Sigur, ne-am mai întâlnit, ea și Alex Velea sunt nașii managerului meu, Boier Bibescu, și producătorul muzical.
Ne poți spune cine mai face parte din echipa cu care lucrezi?
La Big Up Music cu Boier Bibescu, Alessandra, o fostă colegă din festivaluri, am lucrat împreună, e foarte bună ca și songwriter. Vlad Coman e un alt coleg din liceu, cu care am cântat în trupa școlii. Mi-am creat propriul meu band cu niște băieți foarte buni și talentați, sunt foarte încântată de echipa asta, mai lucrează și Loredana Cavasdan, o fată foarte bună.
Cum a fost anul trecut pentru tine?
A fost o luptă continuă pentru mine. Am avut probleme cu anxietatea, în urmă unor experiențe, mi-a fost greu tare, dar cum e legea asta a compensației. Pe lângă toate problemele pe care le aveam și care pentru mine păreau dezastruoase. Prima parte a pandemiei a fost foarte grea pentru mine. Ziceam de legea compensației, pentru că pe urmă am reluat filmările și a venit boom-ul ăsta muzical cu toate, încât am fost atât de ocupată încât nu am mai avut timp efectiv să-mi fie rău. N-am mai avut timp de asta și mi-am dat seama că sunt făcută pentru chestia asta. Eu sunt făcută să mă mișc de colo, colo. Spuneam că am obosit, însă îmi iau timp pentru mine, dar în timpul ăla fac alte lucruri doar că pentru mine, nu stau degeaba.
Nu știu când le faci pe toate, ai lansat zilele trecute piesă cu Lino Golden….
Piesă aia a fost o provocare dintr-un vlog a fraților Munteanu, și am băgat două echipe în studiouri și am compus piese în mai puțin de 5 ore. Și cum avem exercițiul asta că am scris foarte multă muzică pentru că de aia am și lansat, am dat lovitura. Am fost nr. 1 în trending o săptămână, ceea ce a fost extraordinar. Frații Munteanu au zis că au o idee de vlog, ne-au invitat, au făcut echipele și fiecare a avut o idee de piesă, în studioul de înregistrări. A lucrat băiatul la instrumental, a mai venit fiecare cu o idee, Lino a scris versurile, a mers câte un pas câte o idee.
Faci muzică din joacă, din pasiune?
Să știi că da, și când o faci așa se leagă lucrurile. În momentul în care pui un scop fix într-o piesă și zici că piesa aia vrei să fie hit, nu iese.
Eșți genul care deși câștigă nu o interesează banii..
Eu n-am câștigat așa mult pentru că nu m-au interesat banii. Am dat cu piciorul la unele oferte. Dar părerea mea e în continuare că businessul omoară arta.
Dar ai câștigat ceva până acum…
Evident că nu pot să mă plâng, există atâtea lucruri. Youtube, acum cântări, concerte nu sunt. Pe lângă asta campaniile publicitare pe care le am pe rețelele de socializare. Și mulțumesc lui Dumnezeu că este o sursă de venit consistentă.
Dar tu ai apucat concertele mari înainte de pandemie?
Prea puțin, pentru că nu apucase să am piesele astea fantastice. Și nu apucasem să prind expunerea asta atât de mare, să existe atâția oameni care să rezoneze cu mine. Mai ales că în ultima vreme s-a concentrat totul în online, nu vreau să-mi închipui ce va fi când o să se dea drumul. Pentru că am fost foarte activă. Și vezi că nu pentru mine am făcut lucrurile muzicale. Am fost activă și m-am dus pe la unul și altul, pentru că mi-a plăcut, din joacă, să cunosc oamenii și să mă simt bine alături de ei. Fiindcă îmi dau seama că se creeză acum o nouă generație, artiști, vlogări, artiști care chiar muncesc, ce om fi noi. Și cred foarte mult în generația asta.
Părinții tăi ce zic de cariera ta, de tine?
Sunt foarte mândrii, foarte incântati. Ei pentru că nu stau cu mine nu văd exact ce s-a întâmplat și când le povestesc nu le vine să creadă.
Stai în București?
De la 14 ani stau în București.
Ce ai pierdut și ce ai câștigat în pandemia asta?
Eu am avut doar de câștigat în pandemia asta, chiar și perioada cu anxietatea mi-a adus câștiguri. Am avut niște frici, n-ai idee. Lucruri pe care nu poți să le controlezi. Și le-am controlat cu pshiho terapie online pe skype. Noi ni le facem singuri, din cauza stresului.
Ți-ai descoperit noi pasiuni în izolare?
Am încercat faza cu gătitul, dar nu mi-a ieșit. Am citit, am urmărit seriale, am făcut plimbări prin curtea blocului și mi-aș dor să merg în drumeții.
N-ați fost nicăieri, n-ai fost în nicio vacanță?
Nu. Am pus bani deoparte să-mi iau casă. Am început să-mi strâng bani și vreau să-mi iau casă în apropiere de casa surorii mele.
Ce planuri urmează pentru tine?
Proiecte noi, am foarte multe idei. De exemplu o să am un proiect cu Electrecord. M-au ajutat foarte tare pentru că mi-am dorit să iau un refren dintr-un șlagăr vechi și să-l pun într-o piesă ca într-un remake, este un proiect drag pentru mine. Și mai urmează. Scriu foarte multă muzică. Sunt mereu la studio, când cineva nu mă găsește sunt acolo la studio.
Televiziune mai vrei să faci?
Este una dintre pasiunile mele. Da, normal că am primit oferte dar știi că trebuie să și selectezi ce ți se potrivește. Înainte nu aveam dreptul nu mi-l dădeam eu să refuz, nu-ți permiteai să refuzi. Atunci când ți se intindea o mână trebuie să o iei… pentru că era șansa de a te dezvolta, de a învață lucruri și de a te învârti în niște medii care te ajutau să te dezvolți. Acum sunt în punctul în care nu să refuz, dar să stau să mă gândesc de 2 ori înainte să spun da pentru că trebuie să mi se potrivească cu ce-mi doresc eu să transmit. Nu pot să accept orice, mă poate comprimite din momentul asta orice. Trebuie din momentul asta să fiu atentă.
